Cel mai cunoscut și, în același timp, cel mai interesant obiectiv din Sighișoara nu este doar simbolic, ci și tehnic: Turnul cu Ceas. Ridicat în secolul al XIV-lea și reconstruit în forma actuală după incendiul din 1676, turnul adăpostește unul dintre cele mai neobișnuite mecanisme din România: un sistem de figurine din lemn care marchează timpul.
Particularitatea turnului nu este doar vârsta, ci faptul că mecanismul său combină funcția de ceas cu un sistem automat de reprezentare a zilelor săptămânii. În fiecare zi, la miezul nopții, o altă figurină apare în fața cadranului, indicând ziua următoare. Aceste personaje nu sunt decorative: ele reprezintă zeități asociate zilelor (Marte pentru marți, Mercur pentru miercuri etc.), o influență rară pentru spațiul transilvănean.
Pe lângă acestea, în fațada principală există și figurine care marchează orele, iar unele dintre ele se mișcă sincronizat cu mecanismul ceasului. Practic, turnul funcționează ca un „calendar mecanic” medieval, nu doar ca un simplu orologiu.
Un alt element mai puțin cunoscut este rolul administrativ al turnului. Acesta nu a fost doar o construcție defensivă, ci și sediul primăriei medievale, fiind punctul din care se controla accesul în cetate și se coordona viața urbană.
Astăzi, mecanismul original nu mai este complet funcțional în forma sa inițială (o parte a fost înlocuită sau restaurată), însă sistemul de figurine continuă să fie una dintre puținele instalații de acest tip păstrate în Europa de Est.