Consilierul prezidențial Valentin Naumescu, intrat în echipa președintelui Nicușor Dan la finalul anului trecut, susține, într-o analiză publicată pe pagina sa de Facebook, că o eventuală schimbare a modului în care funcționează NATO, adică apariția a ceea ce numește „NATO 3.0″ va aduce și o „UE 3.0″. El aduce în discuție un posibil „început de federalizare”.
- Analiza vine în contextul în care relațiile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au devenit mai tensionate de la debutul celui de-a doilea mandat al președintelui Donald Trump. Totodată, în spațiul public s-a vorbit despre posibilitatea unei scăderi a numărului trupelor americane din Europa.
Analiza publicată de Valentin Naumescu:
„Să fim lucizi și să ne pregătim corespunzător: un eventual NATO 3.0, despre care se vorbește intens, va veni la pachet și cu o UE 3.0! (numărând aici versiunile istorice reprezentate de Comunitatea Economică Europeană din perioada Războiului Rece și apoi UE de după Tratatul de la Maastricht, deci cea post-Război Rece, a optimismului, încrederii nelimitate și extinderii spre Europa postcomunistă).
…Lucrurile nu pot fi separate iar „reforma Occidentului” va cuprinde deopotrivă NATO și UE, pe dimensiunile strategică, instituțională și de politici publice.
Elementul comun al celor două organizații reprezentative ale lumii occidentale este legat de apărarea și securitatea Europei în fața amenințării Rusiei imperialiste și revizioniste. Simplu spus, va deveni imperios necesară consolidarea unei Uniuni a democrațiilor europene care va asuma din ce în ce mai multe responsabilități politice pentru ordinea de securitate continentală, în complementaritate cu acest nou NATO sau „pilon european” al Alianței Nord-Atlantice, cum îl numesc deja mulți.
Întoarcerea geopoliticii și a realismului în Europa (fie el și „bazat pe valori”, așa cum îi place Președintelui Stubb să îl numească) va necesita o UE mai puternică, autonomă strategic, cu capabilități mult crescute și elemente aprofundate de integrare suplimentară și de „cooperare consolidată”, ca să nu spunem direct cu un început de federalizare a celor care vor fi dispuși și capabili să își asume o opțiune politică fundamental și esențialmente europeană.
Nu, SUA nu vor părăsi complet Europa niciodată și vor păstra alianța transatlantică. În primul rând pentru că interesele strategice și de securitate americane au făcut întotdeauna necesar și obligatoriu ca SUA să împiedice căderea Europei sub hegemonia unei singure puteri care să controleze astfel Eurasia în întregime, fie ea un imperiu german sau unul sovietic/rusesc. De trei ori au acționat SUA în secolul XX pentru a elibera Europa de agresori și dictaturi! …Dar reajustarea contribuțiilor financiare și militare pentru garanțiile de securitate euoropene vor împinge în față națiunile libere, democratice și conștiente ale Europei, care trebuie să fie responsabile pentru propria lor apărare convențională, eventual cu păstrarea umbrelei nucleare americane.
UE a intrat deja într-un proces accelerat de reformă, chiar dacă aceste schimbări sunt poate eclipsate momentan de războiul din Ucraina.
Competitivitatea, modernizarea tehnologică, relansarea industrială și creșterea productivității, scalarea producției pentru a atinge performanțe globale, autonomia în domenii-cheie (strategice) și evitarea dependențelor de resurse și lanțuri de aprovizionare controlate de regimuri autoritariste ostile, consolidarea valorilor democratice europene în fața amenințărilor hibride din exterior și din interior, reziliența UE, statul de drept, calitatea democrației și acuratețea mediului de informare (combaterea dezinformării) etc. sunt preocupări constante, despre care se discută continuu la Bruxelles. Și deja se fac progrese.
Relația transatlantică NU SE VA RUPE, o spunem înaintea Summitului Alianței de la Ankara, ca să fie clar. Dar se va reajusta pentru condițiile secolului XXI iar reajustarea va trece dincolo de limita de timp a administrației Trump. Nu ne vom mai întoarce la ce a fost acum 15, 20 sau 30 de ani.
Construind NATO 3.0, să avem așadar viziunea necesară, competența profesională și voința politică de a construi și UE 3.0, ale cărei discuții interne de reformă instituțională, de politici publice și, cine știe?, poate chiar de revizuire a Tratatelor, le prevăd deosebit de intense în anii următori.”